Poveste terapeutica - O poveste de drum

Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri. Un sac greu de nisip ii atarna de spate; un burduf gros cu apa ii era atarnat in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in stanga, un bolovan. In jurul gatului, o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase. Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau. Suspinand si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia. Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei. Fermierul il intreba: "O, calatorule obosit, de ce te incarci cu bolovanul acesta?"

"Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte." Cu aceasta, arunca piatra la o parte si se simti mult mai usor.

Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spune-mi, calatorule obosit, de ce te chinuiesti cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier, legate de lanturi in urma ta?"

Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi faceam mie insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului. Inca o data, se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou.

Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac de nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful tau mare cu apa - ca si cum ai planui sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat curge pe langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp."

Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o groapa cu nisipul din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele raze isi trimiteau lumina spre el. Se uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea sa mearga atat de incovoiat. O dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile sale, calatori mai departe prin racoarea serii, sa-si gaseasca adapost.

 Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie - Nossrat Peseschkian

Poveste terapeutica - Cele doua jumatati ale vietii

Un muezin , mândru de vasul sau, si-a invitat maestrul intr-o excursie pe marea Caspica.

Maestrul, odihnindu-se sub bolta, l-a intrebat pe muezin "Ce fel de vreme vom avea astazi!" Muezinul a verificat directia vântului, a privit catre soare, a ridicat din sprânceana si a raspuns "Daca ma intrebi pe mine, vom avea furtuna."

Ingrozit de replica muezinului, maestrul a facut o grimasa si a spus critic "Muezinule, nu ai invatat gramatica! Nu se spune vom avea, ci va fi".

Muezinul a raspuns la mustrarea sa doar cu o ridicare din umeri. "Ce-mi pasa mie de gramatica!" a spus el. Maestrul i-a raspuns cu duh "Nu stii gramatic aceasta inseamna ca jumatate din viata ta s-a dus pe apa sâmbetei".

Cum a prezis muezinul, nori negri au aparut la orizont, un vânt puternic biciuia valurile, iar vasul a inceput sa se invârta ca o coaja de nuca. Un munte de apa s-a revarsat asupra vasului. Atunci muezinul l-a intrebat pe maestru "Ai invatat vreodata sa innoti ! " Maestrul a raspuns "Nu" "De ce ar trebui sa invat sa innot!"

Razand cu gura pâna la urechi, muezinul a replicat " Asta-i bine, in acest caz intreaga ta viata s-a dus pe apa sâmbetei, deoarece vasul nostru se poate scufunda in orice minut, incepând de acum."

Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie - Nossrat Peseschkian

Poveste terapeutica - Judecata lui Solomon

Era o data 2 femei...care locuiau in aceasi casa....mancau impreuna, dormeau impreuna...imparteau totul. Cand una dintre ele a ramas gravida se facu ca si cealalta sa ramana...si astfel isi traiau ele viata linistite. In momentul in care una dintre ele a nascuta la caeva ore dupa nascu si cealalta!

Intr-o zi una din femei, din neatentie, se aseza pe copilul ei si il strivi. De ciuda lua copilul viu al celeilalte femei si puse in locul lui pe cel mort.

Seara cand veni cealalta femeie aceasta din urma isi dadu seama de fapta primeia si o intreba: "Asta nu este copilul meu...de ce ai schimbat copiii?". Femeia se apra si spunea ca nu este adevarat.

Si au continuat asa femeile pana cand s-au decis sa-si caute dreptate la regele de pe atunci, marele rege Solomon!

Ajunse in fata regelui acesta le ceru sa vorbeasca pe rand: "femeia aceasta si-a omorat copilul si l-a schimbat cu al meu, facandu-ma sa cred ca este al meu!". Cealalta femeie ca sa se apere spuse " nu este adevarat...nu am schimbat nimic...acesta este copilul meu...al ei a murit!".

Ascultandu-le regele Solom ceru sa i se aduca copilul si o sabie. Lua copilul si ridica sabia spunand: "vom imparti copilul in doua ca sa facem pace!". La auzul acestor cuvinte - mama copilui cazu in genunchi si spuse regelui: "Nu omori copilul...mai bine da-l acestei femei...dar nu il omori!". Cealalta femeie - care il schimbase - spune: "Imparte-l in doua!".

Aunci regele Solomon poruncise: "Da-ti copilul primei femei - ea este mama naturala a copilului! Pentru ca o mama nu accepta niciodata sa-si sacrifice copilul"!

Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie - Nossrat Peseschkian