Articole

perspective psihodinamice 

Perspective despre Empatie

Empatia este capacitatea de a recunoaște gândurile și sentimentele din interiorul unei alte ființe conștiente. Este o capacitate mentală în care putem înțelege lumea interioară a celorlalți - convingerile, emoțiile, intențiile, valorile, scopurile și experiența lor personală.

Odată cu empatia vine nu numai înțelegerea că alte ființe au gânduri și emoții, ci și că aceste gânduri și emoții pot diferi foarte mult de ale noastre.
Acest lucru face din empatie un instrument crucial pentru înțelegerea altor oameni.

Empatia are doua componente principale: empatia cognitivă (cunoașterea gândurilor și credințele altei persoane) și empatia afectivă (cunoașterea sentimentelor și emoțiilor altei persoane).

În cazul empatiei cognitive avem structurile de personalitate de tip narcisic și borderline, în general stucturile de personalitate nedezvoltate din punct de vedere afectiv, care au rigiditate afectiva.

Gradul de empatie pe care îl avem față de ceilalți poate fi găsit pe un spectru foarte larg.

La nivelurile inferioare, empatia necesită doar să fim conștienți de gândurile și sentimentele celorlalți.

Dar la extremitățile superioare ale spectrului, empatia poate include experiența efectivă a situației cuiva ca și cum ar fi a noastră.
Empatia este capacitatea noastră de a gândi și simți ceea ce gândește și simte o altă persoană.
Este o trăsătură psihologică incredibil de importantă si are un caracter evoluativ.

Potrivit altor clasificari avem: empatia cognitivă (a gândi ce gândește cineva), empatia afectivă (a simți ceea ce simte cineva) și empatia simpatică (o combinație a celor două, plus motivația și impulsul de a acționa și nevoia de a face ceva într-o anumita privinta).

Acest ultim tip de empatie - empatia simpatică - poate fi uneori nesănătoasă și chiar distructivă într-un context și situație greșită.
În timp ce empatia este o trăsătură foarte utilă, uneori poate fi folosită greșit și poate fi abuziva.
De exemplu, suntem cu toții familiarizați cu modul în care oamenii provoacă empatie la ceilalți pentru a-i manipula.
Dacă vorbim despre o reclamă care încearcă să te facă să simți ca vrei sa cumpări un produs sau un politician care încearcă să te facă să simți ca vrei sa îl votezi.
Sau un alt exemplu, o persoană pe care o cunoști care încearcă să te facă să te simți într-un anumit fel, de exemplu sa te facă sa simți vinovăție sau rușine.
Este important să fim în acord cu emoțiile pe care ceilalți le exprimă față de noi, dar, în același timp, nu putem lăsa aceste emoții să ne dicteze comportamentul.
Când ești fericit, este greu să-i înțelegi pe cei triști și invers.
De multe ori nu înțelegem comportamentul uman până când nu ne aflăm în acea situație și îl experimentăm direct. Psihologii numesc acest lucru decalajul empatiei "fierbinte/rece".

Pentru a-i înțelege mai bine pe ceilalți, trebuie mai întâi să ne înțelegem mai bine pe noi înșine.
Potrivit noilor cercetări, dezvoltarea conștientizării de sine si evolutia personala joacă un rol important în a fi mai empatic.

Anca Elena Boalca, psiholog si psihoterapeut psihodinamic
Specialist Rorschach si Metode proiective



Perspective despre Proiectie

Proiecția este procesul de deplasare a sentimentelor cuiva asupra unei alte persoane, animal sau obiect.

Termenul este cel mai frecvent folosit pentru a descrie proiecția defensivă - atribuirea propriilor gânduri, afecte, comportamente, alegeri inacceptabile și tensionate la nivel psihologic,altei persoane.

De exemplu, dacă cineva agresează și ridiculizează în mod continuu un coleg cu privire la nesiguranța lui, agresorul ar putea să-și proiecteze confictul intern asupra celeilalte persoane.

Conceptul a apărut in lucrările lui Sigmund Freud privind mecanismele de apărare și a fost dezvoltat de fiica sa, Anna Freud, și de alte figuri semnificative din psihologie.

Disconfortul coflictului inconștient îi poate determina pe oameni să atribuie altcuiva sentimente sau impulsuri inacceptabile pentru a evita confruntarea cu ele.
Proiecția permite abordarea trăsăturilor dificile fără ca individul să o recunoască la el.

S.Freud a scris pentru prima dată despre proiecție într-o scrisoare din 1895, în care a descris o pacientă care a încercat să evite să-și confrunte sentimentele de rușine imaginându-și că vecinii ei o bârfeau în schimb.
Carl G. Jung și Marie-Louise von Franz au susținut mai târziu că proiecția este folosită și pentru a proteja împotriva fricii de necunoscut, uneori în detrimentul celui ce proiecteaza.

Din perspectiva analitica, oamenii proiectează idei arhetipale asupra lucrurilor pe care nu le înțeleg ca parte a unui răspuns natural la dorința de a avea o lume mai previzibilă și mai clară.

Cercetările recente au contestat ipoteza lui Freud că oamenii proiectează să-și apere ego-urile.
Proiectarea unei trăsături amenințătoare asupra altora poate fi un produs secundar al mecanismului care apără ego-ul, mai degrabă decât o parte a apărării în sine. Încercarea de a suprima un gând îl împinge în prim-plan mental și îl transformă într-un filtru accesibil prin care se vede lumea.

Un exemplu de proiecție ar fi următorul: un bărbat căsătorit care este atras de o colegă de serviciu, dar în loc să-și recunoască acest lucru, ar putea să o acuze că flirtează cu el.

Un alt exemplu, o femeie care se luptă cu dorința de a fura( energie psihica pulsionala neprelucrta), care ajunge să creadă că vecinii ei încearcă să pătrundă în casa ei. În situația de fata pe fondul tensinat proiectiv se dezvolta o situație psihica deliranta. Indicele de realitate este foarte scăzut, cenzura SupraEului este fragila și pe fondul asta se poate dezvolta episodul psihotic.

Proiecția poate apărea într-o varietate de contexte, de la un eveniment de viața izolat până la un tipar obișnuit într-o relație romantică.
Dar a învăța să recunoaștem și să răspundem la proiecție poate ajuta oamenii să înțeleagă și să navigheze în conflictele sociale ,dar și în propriul conflict intern.
Când fricile sau nesiguranța sunt prezente, este firesc să începeți ocazional să proiectați.

La nivel psihologic, atunci când proiectam te îndepărtezi de conflict și te afunzi într-un scenariu fantastic. La nivel de functionare operativa primara psihica se formeaza un spațiu dedicat defensei.
Tensiunea conflictului se estompeza prin mecanismul de proiectie.
Când suntem într-o astfel de situație putem să ne organizam un plan de autoanaliza.

1) Descrieți conflictul în termeni obiectivi
2) Descrieți acțiunile pe care le-ați întreprins și ipotezele pe care le-ați făcut
3) Descrieți acțiunile celeilalte persoane și ipotezele pe care le-a făcut în ordinea desfasurarii actiunilor.
Aceste întrebări vă pot ajuta să explorați continutul proiectiv si daca ati proiectat.

Dacă cineva are o reacție neobișnuit de puternică la ceva ce spui sau nu pare să existe o explicație rezonabilă pentru reacția sa, s-ar putea să-și proiecteze nesiguranța asupra ta.

O consecință dăunătoare a proiecției continue este atunci când trăsătura devine încorporată în structura psihica și funcționează ca un mecanism de apărare.

De exemplu, un tată care nu și-a construit niciodată o carieră de succes i-ar putea spune fiului său: "Nu vei ajunge la nimic" sau "Nu te obosi nici măcar să încerci". El își proiectează propriile nesiguranțe asupra fiului său, în situația asta fiul său ar putea interioriza acel mesaj, crezând că nu va avea niciodată succes sau crezand ca nu este în stare de nimic.
Acest tip de mesaj poate să fie foarte daunator pentru o structura psihica fragila.
Deși este dificil să facă acest lucru, persoanele care experimentează astfel de situații pot să-și amintească că, etichetarea și critica pe care o primesc sunt despre cealaltă persoană. Este important să aibă încredere în cine sunt ei în afara acelei relații.

Proiecția poate dezvălui nesiguranțe ascunse sau credințe care sunt valoroase de explorat în terapie.

Din perspectiva psihodinamica, proiectia se referă la fenomenul transferului, în care un client transferă terapeutului sentimentele și gândurile pe care le are față de o altă figură importantă din viața sa.
În timp ce proiecția poate avea loc în contexte diferite, transferul este înțeles în primul rând printr-o lentilă terapeutică.
Terapeuții psihodinamici și psihanalitici folosesc proiecția ca și concept în procesul terapeutic, se analizează relația transfer - contrataransfer.
Prin procesul terapeutic, un terapeut poate observa că un client pare să se proiecteze, fie asupra terapeutului, fie către alte persoane din viața clientului.
De exemplu, un terapeut ar putea realiza că un pacient presupune continuu că partenerul său are o aventură, fără dovezi.
Terapeutul ar putea explora dacă pacientul se simte in  siguranță în relație sau este poate cel care se luptă să rămână fidel.
Proiecția poate fi o oportunitate de a identifica emoțiile dificile care necesita sa fie procesate.
Dacă un terapeut suspectează că un pacient se proiectează - fie asupra terapeutului, fie asupra altor persoane din viața clientului - probabil va explora realitatea afectiva interna a clientului.
Înțelegerea de ce clientul reacționează la terapeut cu o emoție atât de puternică sau interpretarea greșită a afirmațiilor unui terapeut poate ajuta la dezvăluirea provocărilor relaționale care ar trebui să fie discutate și rezolvate în procesul terapeutic.

Anca Elena Boalca, psiholog si psihoterapeut psihodinamic
Specialist Rorsachach si metode proiective

Proiectia - scurta prezentare


Proiecția psihologică este procesul de interpretare a ceea ce este "înăuntru" ca venind din "exterior".

Proiectia formează baza empatiei, proiectia se formeaza din experientele personale care sunt integrate la nivel inconstient, in felul acesta avem intelegere pentru lumea subiectivă a altcuiva.

În formele sale maligne, este un mecanism de apărare în care ego-ul se apără împotriva părților renegate și negative ale Sinelui, negându-le existența și atribuindu-le altora, generând neînțelegeri și provocând conflicte.

O persoana agresiva  își poate proiecta propriile sentimente de vulnerabilitate asupra victimei sau o persoană care este confuză poate proiecta sentimente de inadecvare asupra altor persoane.

Proiecția poate polariza sentimentul de vina si se poate manifesta ca un sentiment de rusine.

Proiecția a fost descrisă ca o fază timpurie a introiectiei.

În 1841, Ludwig Feuerbach a fost primul gânditor iluminist care a folosit acest concept ca reactie asupra sistemului religios specific timpului. Talmudul babilonian (500 d.Hr.) vorbeste despre tendința umană spre proiecție și avertizează împotriva ei: "Nu-ți batjocori aproapele cu pacatele pe care tu le ai."

In Noul Testament, se vorbeste despre proiecție: "De ce te uiți la paiul din ochiul fratelui tău și nu dai atenție scândurii din ochiul tău? "

Proiecția (germană: Projektion) a fost conceptualizată de Sigmund Freud în scrisorile sale către Wilhelm Fliess și perfecționată de Karl Abraham și Anna Freud.

Freud spune că, în proiecție, gândurile, motivațiile, dorințele și sentimentele care nu pot fi acceptate sunt expulzate in lumea exterioară și atribuite altcuiva. Ceea ce Egoul (constientul) refuză să accepte este scindat ( inconstient) și plasat în exterior, la o alta persoana.

Freud va ajunge mai târziu să creadă că proiecția nu a avut loc în mod arbitrar, ci mai degrabă a sesizat și a exagerat un element care exista deja la scară mică la cealaltă persoană.

Mecanismul de aparare al identificării proiective diferă de proiecție, este dat de indicele de realitate. Acest aspect se poate verifica cu ajutorul Testului Rorschach.

Melanie Klein a dezvoltat conceptul de identificare poiectiva, a observat că proiecția părților bune ale sinelui are potential la supra-idealizarea obiectului.

Carl G. Jung a considerat că părțile inacceptabile ale personalității reprezentate de arhetipul Umbrei erau deosebit de susceptibile să dea naștere proiecției, atât la nivel micro, dar si la nivel macro.

Marie-Louise Von Franz, analista,  afirma despre proiectie că:  " oriunde se oprește realitatea cunoscută, acolo atingem necunoscutul si proiectăm o imagine arhetipală".

Proiecția este mecanismul psihologic cu care se explica efectul de "a fi vrajit", de a reactiona la "vraja".

Situatii de viata in care sunt folosite mecanismul de aparare proiectiv si poiectia.

Mecanism de aparare proiectiv - Învinovățirea victimei: Atunci cand persoana proiecteaza pe altcineva prorpiile actiuni si emotii agresive. În astfel de cazuri, psihicul proiectează experiențele de slăbiciune sau vulnerabilitate cu scopul de a se scăpa de sentimente neacceptate, prin disprețul său față de ele sau prin actul de învinovățire. La nivel intrapsihic reprezinta confictul nevrotic, asta se regasete la tulburarile de personalitate de tip narcisic si borderline.

Mecanism de aparare proiectiv - Proiecția infidelitatii: Gândurile de infidelitate față de un partener pot fi proiectate inconștient în procesul de autoaparare, astfel încât vinovăția atașată gândurilor partenerului să poată fi transformată în vină. Aici intervine un proces de negare  si scindare. De exemplu, o persoană care are o aventură sexuală se poate teme că partenerul său plănuiește o aventură sau poate acuza partenerul nevinovat de adulter. Aceasta situatie reprezinta conflictul nevrotic si se regaseste in tulburarile de personalitate de tip narcisic si borderline.

Mecanism de aparare proiectiv - Hărțuire: Un agresor își poate proiecta propriile sentimente de vulnerabilitate asupra victimelor hartuite. Sursa reala a unei astfel de negativități se găsește întotdeauna în sentimentul propriu de nesiguranță sau vulnerabilitate.

Proiectia - Prin procesul de indragostire, persoana se conecteza perfect la mintea celuilalt, asta implică o proiecție a sinelui în celălalt.

Proiecția speranței: In procesul psihoterapeutic, un pacient își poate proiecta uneori sentimentele de speranță asupra terapeutului. Atunci cand se face un transfer pozitiv.

In evaluarea psihologica si in psihoterapie se folosec metodele proiective pentru evaluarea personalitatii si in interventiile terapeutice.

Cel mai reprezentativ si amplu instrument proiectiv este Testul Rorschach, un alt instrument valoros este Testul Aperceptiei Tematice, cat si o serie de teste grafice.

Lucrul cu proiectia poate ajuta un o persoana cu un Ego fragil să reducă anxietate.  În astfel de cazuri, poate fi necesară o terapie care ar include reconstruirea lentă a personalității prin analiza proiectiilor.

Cercetările privind proiecția socială susțin existența unui efect de consens  prin care oamenii au tendință de a crede că ceilalți sunt similari cu ei, astfel "proiectează" trăsăturile lor personale asupra celorlalți. Acest lucru se aplică atât trăsăturilor acceptabile, cât și celor neacceptabile si nu reprezinta un mecanism de un apărare.

Proiectia este cel mai fidel instrument pe care psihicul il are la indemna, este singurul mod in care persoana este in contact cu continuturile inconstiente neprelucrate. Eforturile psihice inconstiente de a suprima gândurile, emotiile si trasatrurile psihice, fac acele categorii psihice extrem de accesibile.

Prin proiectie se descara foarte multa tensiune acumulata la nivel psihic.


Anca-Elena Boalca, psiholog clinician - specialist Rorschach si metode proiective, psihoterapeut