Articole

perspective psihodinamice 

Proiectia - scurta prezentare


Proiecția psihologică este procesul de interpretare a ceea ce este "înăuntru" ca venind din "exterior".

Proiectia formează baza empatiei, proiectia se formeaza din experientele personale care sunt integrate la nivel inconstient, in felul acesta avem intelegere pentru lumea subiectivă a altcuiva.

În formele sale maligne, este un mecanism de apărare în care ego-ul se apără împotriva părților renegate și negative ale Sinelui, negându-le existența și atribuindu-le altora, generând neînțelegeri și provocând conflicte.

O persoana agresiva  își poate proiecta propriile sentimente de vulnerabilitate asupra victimei sau o persoană care este confuză poate proiecta sentimente de inadecvare asupra altor persoane.

Proiecția poate polariza sentimentul de vina si se poate manifesta ca un sentiment de rusine.

Proiecția a fost descrisă ca o fază timpurie a introiectiei.

În 1841, Ludwig Feuerbach a fost primul gânditor iluminist care a folosit acest concept ca reactie asupra sistemului religios specific timpului. Talmudul babilonian (500 d.Hr.) vorbeste despre tendința umană spre proiecție și avertizează împotriva ei: "Nu-ți batjocori aproapele cu pacatele pe care tu le ai."

In Noul Testament, se vorbeste despre proiecție: "De ce te uiți la paiul din ochiul fratelui tău și nu dai atenție scândurii din ochiul tău? "

Proiecția (germană: Projektion) a fost conceptualizată de Sigmund Freud în scrisorile sale către Wilhelm Fliess și perfecționată de Karl Abraham și Anna Freud.

Freud spune că, în proiecție, gândurile, motivațiile, dorințele și sentimentele care nu pot fi acceptate sunt expulzate in lumea exterioară și atribuite altcuiva. Ceea ce Egoul (constientul) refuză să accepte este scindat ( inconstient) și plasat în exterior, la o alta persoana.

Freud va ajunge mai târziu să creadă că proiecția nu a avut loc în mod arbitrar, ci mai degrabă a sesizat și a exagerat un element care exista deja la scară mică la cealaltă persoană.

Mecanismul de aparare al identificării proiective diferă de proiecție, este dat de indicele de realitate. Acest aspect se poate verifica cu ajutorul Testului Rorschach.

Melanie Klein a dezvoltat conceptul de identificare poiectiva, a observat că proiecția părților bune ale sinelui are potential la supra-idealizarea obiectului.

Carl G. Jung a considerat că părțile inacceptabile ale personalității reprezentate de arhetipul Umbrei erau deosebit de susceptibile să dea naștere proiecției, atât la nivel micro, dar si la nivel macro.

Marie-Louise Von Franz, analista,  afirma despre proiectie că:  " oriunde se oprește realitatea cunoscută, acolo atingem necunoscutul si proiectăm o imagine arhetipală".

Proiecția este mecanismul psihologic cu care se explica efectul de "a fi vrajit", de a reactiona la "vraja".

Situatii de viata in care sunt folosite mecanismul de aparare proiectiv si poiectia.

Mecanism de aparare proiectiv - Învinovățirea victimei: Atunci cand persoana proiecteaza pe altcineva prorpiile actiuni si emotii agresive. În astfel de cazuri, psihicul proiectează experiențele de slăbiciune sau vulnerabilitate cu scopul de a se scăpa de sentimente neacceptate, prin disprețul său față de ele sau prin actul de învinovățire. La nivel intrapsihic reprezinta confictul nevrotic, asta se regasete la tulburarile de personalitate de tip narcisic si borderline.

Mecanism de aparare proiectiv - Proiecția infidelitatii: Gândurile de infidelitate față de un partener pot fi proiectate inconștient în procesul de autoaparare, astfel încât vinovăția atașată gândurilor partenerului să poată fi transformată în vină. Aici intervine un proces de negare  si scindare. De exemplu, o persoană care are o aventură sexuală se poate teme că partenerul său plănuiește o aventură sau poate acuza partenerul nevinovat de adulter. Aceasta situatie reprezinta conflictul nevrotic si se regaseste in tulburarile de personalitate de tip narcisic si borderline.

Mecanism de aparare proiectiv - Hărțuire: Un agresor își poate proiecta propriile sentimente de vulnerabilitate asupra victimelor hartuite. Sursa reala a unei astfel de negativități se găsește întotdeauna în sentimentul propriu de nesiguranță sau vulnerabilitate.

Proiectia - Prin procesul de indragostire, persoana se conecteza perfect la mintea celuilalt, asta implică o proiecție a sinelui în celălalt.

Proiecția speranței: In procesul psihoterapeutic, un pacient își poate proiecta uneori sentimentele de speranță asupra terapeutului. Atunci cand se face un transfer pozitiv.

In evaluarea psihologica si in psihoterapie se folosec metodele proiective pentru evaluarea personalitatii si in interventiile terapeutice.

Cel mai reprezentativ si amplu instrument proiectiv este Testul Rorschach, un alt instrument valoros este Testul Aperceptiei Tematice, cat si o serie de teste grafice.

Lucrul cu proiectia poate ajuta un o persoana cu un Ego fragil să reducă anxietate.  În astfel de cazuri, poate fi necesară o terapie care ar include reconstruirea lentă a personalității prin analiza proiectiilor.

Cercetările privind proiecția socială susțin existența unui efect de consens  prin care oamenii au tendință de a crede că ceilalți sunt similari cu ei, astfel "proiectează" trăsăturile lor personale asupra celorlalți. Acest lucru se aplică atât trăsăturilor acceptabile, cât și celor neacceptabile si nu reprezinta un mecanism de un apărare.

Proiectia este cel mai fidel instrument pe care psihicul il are la indemna, este singurul mod in care persoana este in contact cu continuturile inconstiente neprelucrate. Eforturile psihice inconstiente de a suprima gândurile, emotiile si trasatrurile psihice, fac acele categorii psihice extrem de accesibile.

Prin proiectie se descara foarte multa tensiune acumulata la nivel psihic.


Anca-Elena Boalca, psiholog clinician - specialist Rorschach si metode proiective, psihoterapeut